Ladislau Pokker a plecat să sculpteze iconostase în cer

Artele plastice lugojene au suferit o mare pierdere miercuri, 25 mai 2022, prin plecarea în veșnicie a cunoscutului sculptor Ladislau Pokker, după o scurtă, dar grea, suferință pe patul de spital.

Născut la Lugoj, în 27 ianuarie 1944, într-o familie de artişti plastici (tatăl şi doi fraţi  mai mari, Pavel şi Francisc), Ladislau Pokker a fost cel mai cunoscut sculptor lugojean dar, din păcate, ultimul realizator de iconostase de biserici din această parte a Banatului.

Poate că i-a fost dat să înveţe acest meşteşug de un destin nemilos, care, de la 14 ani, l-a despărţit de tatăl său, trecut în eternitate la doar 46 de ani, înainte de a-şi definitiva opera. Cu siguranţă însă şi pronia cerească i-a scos în cale oameni care i-au călăuzit paşii spre artă, în general, şi spre cea creştină în special, pe care le-a slujit cu credinţă toată viaţa. După cursurile de la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, sculptorul a absolvit Facultatea de Arte Plastice a Universităţii Timişoara (în 1964) şi secţia de muzeologie, a Institutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti (în 1982), iar activitatea sa a cuprins: arta creştină (iconostase de biserici), realizarea de monumente, sculpturi pentru expoziţii, toate acestea fiind completate de o prodigioasă carieră didactică, de peste patru decenii.

A început să lucreze în biserici deoarece tatăl său a lăsat neterminate două iconostase, unul la Jdioara şi celălalt la Racoviţa, pe care s-a angajat să le finalizeze el întrucât cei doi fraţi erau la armată, iar mama sa, fiind bolnavă, nu avea de unde să înapoieze avansul primit. Preoţii de acolo nu prea au vrut să accepte un sculptor adolescent, dar a avut noroc cu Santo, un bătrân, dar foarte bun sculptor din Timişoara, care a garantat pentru el şi chiar l-a asistat mult timp. Tot noroc a avut, cu Victor Jurca – Lugojanul, cunoscutul pictor de biserici din oraşul de pe Timiş, care în fiecare vacanţă de elev şi student l-a luat să îl ajute la realizarea unor lucrări. Împreună cu Victor Jurca a pictat vreo 25 de biserici, învăţând meserie, iar după aceea a început să lucreze pe cont propriu, doar sculptura iconostasului, din lemn sau din ipsos. Aşa a lucrat la bisericile din Cireşu, Crivina, Ohaba Forgaci (la ambele biserici, ortodoxă şi greco-catolică), Coşava, Eşalniţa, lângă Orşova, precum şi la Târgovişte şi Honorici, din apropierea Lugojului. În total a făcut 15 iconostase, ultimul fiind cel de la Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, din cartierul lugojean ”Josif Constantin Drăgan” (fost ITL).

În plus a colaborat şi cu pictorul lugojean Silviu Orăvitzan la realizarea altor două iconostase, la paraclisul reşedinţei de la Nicula a mitropolitului Ardealului, Bartolomeu Anania, respectiv, la  Biserica „Schimbarea la faţă” din Cluj.” Cu toate că talentul i-a fost descoperit încă din liceu – de  profesorii de desen şi chiar de profesoara, Madincea, care îl încuraja să facă schiţe chiar şi în orele de limba rusă –  a ajuns să studieze arta la Timişoara, în urma unei întâlniri providenţiale cu plasticianul Aurel Breilean, care i-a scos dosarul de la facultatea de sport şi l-a depus la cea de arte plastice. A început facultatea la 17 ani –  unde  l-a avut coleg pe Francisc, care i-a fost, deopotrivă, frate, tată, prieten, profesor şi chiar antrenor, întrucât făceau scrimă împreună – şi a terminat-o trei ani mai târziu, fiind repartizat în comuna Ştiuca din apropierea Lugojului. Apoi, a predat sculptura şi pictura la Şcoala Populară de Artă Lugoj, la Clubul Pionierilor, iar după Revoluţie, a fost profesor de desen la Şcoala generală nr.2, de unde a şi ieşit la pensie, la 1 septembrie 2007, exact la împlinirea a 43 de ani de activitate în învăţământ. În această perioadă a pregătit numeroşi elevi, din care opt au intrat la facultate, 23 la Liceul de Arte Plastice Timișoara, iar cu grupa de pictori de la Şcoala Populară de Artă din Buziaş, în anii ’70, a primit premiul „Cel mai bun cerc de pictură din ţară la oraşele mici”.

De asemenea, a fost, timp de mai mulți ani, președintele Filialei Lugoj a Uniunii Artiștilor Plastici din România.  

Ladislau Pokker a studiat multe cărţi de specialitate, apoi a început să treacă de la figurativ la abstract. A avut expoziţii personale în urbea natală, la Timişoara, precum şi la Szekszard, oraş maghiar înfrăţit Lugojului, iar numeroase din lucrările sale se află în colecţii particulare din România, Ungaria, Franţa şi SUA.

„Am o relaţie specială cu ortodoxia, deşi eu aparţin confesiunii reformate, pentru că am îndrăgit mult icoanele bizantine şi neobizantine şi cred că există un singur Dumnezeu. Am simţit inspiraţia divină mai ales în momentele grele când trebuia să proiectez formele pentru iconostas şi să desenez uşile diaconeşti sau împărăteşti şi cred că nu poţi fi un bun artist plastic dacă nu eşti şi credincios”,  ne-a mărturisit, cu mulți ani în urmă, distinsul plastician Ladislau Pokker.

El și opera sa vor rămâne veșnic în amintirea bănățenilor.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

                                                                                    Nicolae LAIEȚIU