Statuia Fericitului Episcop Martir Ioan Bălan a fost amplasată în fața Catedralei Greco-Catolice din Lugoj
Piața „Iosif Constantin Drăgan” din Lugoj a fost înnobilată cu statuia Fericitului Episcop Martir Ioan Bălan, care a fost amplasată chiar în fața Catedralei Greco-Catolice „Coborârea Spiritului Sfânt”.
Realizată din bronz, statuia este opera maestrului Simion Moldovan, din Reghin.
Episcopul Ioan Bălan s-a născut la Teiuş, la 11 februarie 1880. A studiat Teologia la Seminarul Central din Budapesta. În 1903 a fost hirotonit preot. Şi-a continuat apoi studiile la Viena. A revenit la Blaj, iar în 1909 s-a mutat la Bucureşti, unde se cerea un confesor greco-catolic.
În 1919 a revenit la Blaj, unde a fost numit Canonic Mitropolitan, iar în 1921 Rector al Academiei de Teologie Blaj. În 1929 a fost numit delegat în Comisia Vaticanului pentru redactarea Codului Canonic al Bisericilor Răsăritene.
În noiembrie 1936 a fost consacrat, la Blaj, ca şi Episcop al Lugojului, în urma numirii Episcopului Alexandru Nicolescu ca Mitropolit.
Refuzând trecerea la Ortodoxie, a împărtăşit soarta celorlalţi Episcopi greco-catolici, fiind arestat pe 28 octombrie 1948. A fost dus la mănăstirea ortodoxă de la Dragoslavele, apoi la Mănăstirea ortodoxă de la Căldăruşani (februarie 1949) şi de acolo la Penitenciarul din Sighetul Marmaţiei (mai 1950).
A fost mutat cu domiciliu obligatoriu la Mănăstirea Curtea de Argeş (1955). În 1956 a fost transferat la Mănăstirea ortodoxă de Maici de la Ciorogârla (lângă Bucureşti), unde a rămas în izolare până la sfârşitul vieţii. Nu a fost judecat şi nu a avut condamnare.
A încetat din viaţă într-un spital din Bucureşti, în ziua de 4 august 1959, și a fost înmormântat în cimitirul Belu catolic.
La 8 octombrie 2013, osemintele Episcopului Ioan Bălan au fost exhumate, iar la 3 noiembrie 2013 au fost așezate în Catedrala Greco-Catolică din Lugoj.
Episcopul dr. Ioan Bălan a fost beatificat de Papa Francisc, pe Câmpia Libertății de la Blaj, la 2 iunie 2019, împreună cu ceilalți șase episcopi greco-catolici români – Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, ”uciși din ură față de credință în diverse locuri din România între 1950 și 1970”.