Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, 250 de ani de la finalizarea lucrărilor de construcție
Anul acesta se împlinesc 250 de ani de la finalizarea lucrărilor de construcție și de la sfințirea Bisericii Ortodoxe „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj (1766-2016).
Momentul va fi marcat luni, 26 decembrie, printr-o ceremonie religioasă și prin lansarea volumului Biserica – Monument istoric „Adormirea Maicii Domnului” din Lugoj, semnat de pr. prof. dr. Vasile Muntean.
La eveniment va participa și ÎPS Ioan Selejan, arhiepiscopul Timişoarei şi mitropolitul Banatului.
| Scurt istoric al bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” |
| Despre acest măreţ sfânt locaş, Tiberiu Brediceanu spunea în 1932 că „a fost de la început un focar de unde s-au pornit multe iniţiative folositoare culturii şi progresului naţional”;. Lugojul a avut încă pe timpul stăpânirii turceşti, biserică de zid, şi nu de lemn, cum se construiau pe atunci cele mai multe biserici. Din vechea biserică a Lugojului cu hramul „Sf. Nicolae” se păstrează numai turnul, ca monument istoric. La anul 1726, această biserică ruinată, în timpul luptelor cu turcii, a fost reparată, nu zidită, cum se arată în inscripţia de pe turnul păstrat.
În prima jumătate a sec. XVIII, lugojenii, mai cu seamă, negustorii şi meseriaşii, ajungând la o stare materială înfloritoare, nu-i mai mulţumea vechea biserică. Starea lor înfloritoare i-a făcut să se gândească la zidirea unei biserici măreţe, asemenea celor văzute în ţările Apusului. Iniţiatorul şi conducătorul acţiunii de zidire a bisericii mari, a fost ctitorul Gavriil Gureanu, al cărui portret se află pictat pe peretele estic al naosului. Zidirea monumentalei biserici s-a început în anul 1759 şi a durat până în 1766, când s-a sfinţit de către episcopul Ioan Georgevici, al cărui portret se află pictat pe peretele iconostasului în Sf- Altar. Urmaşul acestuia, episcopul Iosif Ioanovici – Şakabent (1786-1805), venind la Lugoj în vizită canonică, află lipsă de proporţie între corpul bisericii şi turnuri, pe care le socoteşte prea scunde, făcând propunere să fie ridicate, la o înălţime corespunzătoare, ceea ce s-a şi făcut, după planurile numitului episcop. Turnurile astfel refăcute erau atât de frumoase, încât au stârnit invidia catolicilor din Lugoj, care se plângeau superiorilor că biserica lor este în inferioritate faţă de cea ortodoxă. Piosul edificu are o navă unică. Altarul este de formă treflată, cu sistemul de boltire în triunghiuri sferice, cu dublouri radiale sprijinite pe pilaştri tripli cu cornişe foarte proeminente şi capiteluri ionice. Tâmpla are arcul triumfal accentuat. Naosul dreptunghiular, cu bolta a vela (dublă curbură) cuprinde travee separate prin dubluri, cu cornişa foarte pronunţată; profilele au fost amplificate la restaurarea din 1944. La ferestre s-au aplicat balustrade joase. Uşile sunt adevărate portaluri. În exterior biserica e acordată cu grupe de pilaştri cu o cornişă puternic profilată, însă cu bază simplă. Ferestrele sunt închise în arc semicircular cu bolţar stilizat şi pervazul sprijitnit pe 2 volute. Faţada de vest este formată dintr-un motiv principal concav, cuprinzând un portal cu timpan, mai sus o fereastră cu un ancadrament format din motivul volutelor; în total faţada are trei registre. Bulbul turlelor neobaroc; turnurile au dimensiunea actuală de 57 m. Lungimea clădirii este de 42 m, lăţimea de 21 m, înălţimea în interior până la boltă este de 15,70 m, iar iconostasul fără baldachin are 9,30 m. Actualul acoperiş, din aramă, este rotunjit şi prevăzut cu lucarne. Primul strat de zugrăveală datează din anul 1764, însă nu acoperea decât parţial interiorul bisericii. Se mai păstrează tabloul votiv şi două portrete în altar, în dosul iconostasului. Între timp s-a pictat şi restul sfântului locaş care va avea mult de suferit din cauza incendiului din vara anului 1842. În 1876, cel mai mare pictor bănăţean din sec. XIX, Nicolae Popescu, a realizat câteva icoane, din care dăinuie doar „Buna-Vestire” de pe uşile împărăteşti. Lucrări de restaurare interioară 1941-1944 Tencuirea interioară a bisericii până la cărămidă s-a executat de arhitectul Gheorghe Mateica din Lugoj. Lucrările de marmură artificială precum şi cele de aurire a cadrelor şi ornamentaţilor din ghips, s-au executat de către sculptorul Carol Roth din Timişoara. Lucrările de sculptură din lemn şi de aurire a uşilor de la iconostas, precum a ornamentelor de la strane, predicator şi sfeşnice s-au făcut de meşterii Ştefan şi Ferdinand Gajo din Timişoara. Pictura interioară, afară de iconostas – precum şi a tablourilor exterioare, a fost executată în frescă de către pictorul Anastasie Demian din Timişoara în perioada 1941-1944. Pictura în ulei a iconostasului a fost executată de către pictorul Aurel Ciupe din Timişoara, afară de icoana „Adormirea Maicii Domnului” din baldachin, executată tot în ulei, de pictorul Anastasie Demian. Pictura de pe uşile iconostasului, precum şi cele de pe strane, predicator şi tronul arhieresc este opera pictorului Pavel Giurcovici din anii 1819 – 1821. Toate lucrările de restaurare exterioară precum şi cele mai importante lucrări de restaurare interioară, s-au terminat în 1944, iar la sărbătoarea Naşterii Domnului, s-a făcut sfinţirea bisericii de către episcopul Caransebeşului, Veniamin Nistor. Mozaicurile din exterior au fost oferite au fost oferite de către dl. prof. J.C. Drăgan din Italia; proiectele se datoresc regretatului pictor bisericesc Victor Jurca. Între anii 2006-2007 s-au efectuat lucrări de restaurare la pictura interioară, deoarece cu trecerea timpului aceasta a fost acoperită de mai multe straturi de gudron şi praf, multe reprezentări nemaiputând fi identificate. Astfel, prin grija P.On. Ioan Cerbu, protopopul Lugojului şi conducătorul Oficiului parohial, cât şi a Consiliului parohial, s-a trecut la desprăfuirea şi restaurarea picturii, lucrări executate de către prof. univ. dr. Viorel Gheorghe Ţigu (Arad), prof. Corneliu Artimon (Arad) şi Ladislau Sosnak (Arad). Lucrările au fost încununate cu binecuvântarea Preasfinţiei Sale Paisie Lugojanu, episcop vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, la data de 15 august 2007, eveniment la care au participat personalităţi atât din ţară cât şi din afara graniţelor, astfel înscriindu-se încă o pagină în istoria bisericii lugojene. Biserica mai deţine şi câteva obiecte de patrimoniu naţional cu o valoare aparte. Exemplificăm câteva dintre piesele respective: chivot, litier şi alte obiecte cultice din sec. XVIII; veşminte din acelaşi veac; Noul Testament de la Alba-Iulia – 1648; Îndreptarea legii – Târgovişte – 1652; Gosses vollstandiges universal Lexikon – Lipsca-1732; Missale roamanum – Veneţia 1737; Biblos eniavsios – Leipzig – 1761 etc. |
